Status: tipărită
Sentiment terestru
Aceeași crustă tare, și de tei,
Mi-acoperă potopul de idei.
Aceeași sevă caldă, iubitoare,
Îmi curge-n rădăcini nemuritoare.
Șuvițe lungi de lemn de abanos,
Îmi tremură din creștetul pletos.
Prin mâini, nervuri de fier mă înverzesc,
Şi gânduri nerostite, veştejesc.
Sunt singur unde stau şi mă cioplesc,
Şi aceleaşi ofiliri fac să pălesc.
De-aş vrea să zbor acum, în astă clipă,
Ar trebui să-mi lepăd o aripă.
Din simfonia Sa, un mic crâmpei,
Mi-acoperă potopul de idei.
