Tragedia păcii imposibile – Eternele ciocniri sub schimbătoarele hegemonii

În cadrul prezentei lucrări, Tragedia păcii imposibile. Eternele ciocniri sub schimbătoarele hegemonii, am încercat să îmbinăm perspectiva a două domenii, filosofie politică şi relaţii internaţionale, pentru a reuni cadrul teoretic şi pe cel practic în analiza unor situaţii de interes generate de societatea în curs de globalizare, ai cărei martori suntem şi care ne-a luat mai mult sau mai puţin pe nepregătite. Poate că rolul filosofului constă mai mult în a-şi pune întrebări, a încerca să cunoască prin raţionalitate şi metodă, să descifreze enigmele printr-o ascetică, draconică interogare a sensurilor conceptelor, dar şi a firii naturale a oamenilor, în încercarea de a stabili, măcar în teorie, cea mai bună dintre lumile posibile. Celuilalt, analistului relaţiilor internaţionale, îi revine poate rolul de a analiza, anticipa, pe baza experienţei istorice şi a cadrului filosofic întemeiat de gânditori, atât clasici cât şi moderni şi a indica corectarea anumitor derapaje survenite în cadrul organizării societăţii, precum şi a explica opiniei publice relaţiile care survin între diversele grupuri de state sau instituţii internaţionale.

Filosofii nu privesc cu încântare poziţia decidenţilor politici referitoare la declanşarea războaielor deşi, cu excepţia gânditorilor antici, ceilalţi nu au mai pus problema acordării conducerii cetăţii către nişte regi-filosofi. Fără a ţine cont de sfaturile lor, politicienii acţionează după cum le dictează procesul electoral, fiind populişti atunci când vor să atragă voturi şi severi atunci când consideră că nu sunt în pericol de a-şi pierde electoratul. Imperativele morale ale filosofilor nu coincid, de cele mai multe ori, cu pragmatismul clasei politice de a-şi îndeplini scopurile, chiar dacă acestea presupun sacrificarea păcii pentru foloase deseori vagi la nivelul comunităţii. Oare nu va trebui însă să reconsiderăm accepţiunile unui război atunci când omenirea se va confrunta, spre exemplu, cu o criză alimentară de proporţii, care ne va pune pe fiecare în situaţia de a lupta pentru asigurarea propriei supravieţuiri? Am concluzionat că războiul de tip preventiv nu este tocmai un război drept, însă accepţiunile acestea se pot schimba radical pe fondul unor schimbări accentuate la nivel global.

Egmond-Gabriel Dulman