Status: online
Titlu: Cei șapte beduini
Categoria: Beletristică
Autor: Călin Kasper
ISBN-13 print: 978-606-93389-3-3
BISAC: FIC041000
Descarcă si citeste un fragment: Cei şapte beduini
Descriere:
„Cei șapte beduini este romanul rezistenţei anticomuniste imaginate de Călin Kasper, o rezistenţă mai degrabă în spirit decât în fapt. Este povestea oamenilor din România, aşa cum ar fi fost aceştia dacă dorinţele autorului ar fi devenit realitate. Avem de-a face cu o operă de ficţiune, dar vom găsi în ea multe scene rupte din viaţă. Adică trecutul e poveste, iar povestea e o frântură de realitate…“
Liviu Radu
Dedicație
„Lui Richard Feynman, pentru Fizica modernă şi lui Panait Istrati pentru tot ce a scris. De asemenea, tuturor celor care n-au uitat să citească şi mai au drag pentru literatură.”
„Am gândit şi scris romanul ăsta ca un ovrei bătrân. Dacă n-o fi literar, măcar să rămână şi cititorul cu ceva cunoştinţe despre lumea prin care trecem, din păcate, prea repede ca să mai avem timp s-o şi înţelegem!
Cei şapte beduini s-a născut în cea mai liniştită şi mai fericită perioadă a vieţii mele din România (adică pe vremea când lucram la Casa Pionierilor din Sighișoara), între 1987 şi 1989. După două încercări de publicare încununate de insucces, am aruncat manuscrisul într-un sertar, unde a stat douăzeci şi doi de ani. Aşa că, cine duce dorul unui roman din sertare, are acum ocazia să şi-l astâmpere!”
Călin Kasper, Fragment din Cuvânt înainte
Despre Călin Kasper – scurtă autobiografie
M-am născut în Sighişoara, la 21 martie 1951, într-o clădire din vechiul Burg, lipită de Turnul cu Ceas şi vecină cu casa Vlad Dracul. Probabil că de aici mi se trage dragostea pentru istorie. La trei ani ne-am mutat însă la marginea oraşului, unde dealul Breite începea chiar din curtea noastră. Am avut astfel libertatea de a bate toate coclaurile cu piciorul, fără îngrădiri sau limitări, ceea ce mi-a marcat definitiv destinul. Crescut ca un mânz nărăvaş, neînvăţat cu hamul, am dat cu copita şi-am muşcat pe oricine s-a apropiat de mine ca să mă pună să trag la căruţa lui. Ajuns la vârsta şcolii, am avut parte în clasa a treia şi a patra de un învăţător mare admirator al realizărilor comunismului din Uniunea Sovietică, dar şi al socialismului din Republica Populară Română, ceea ce l-a determinat să încerce să facă din noi pionieri devotaţi cauzei. Nu ştiu ce-a reuşit cu alţii, dar cu mine a dat cu siguranţă chix, pentru că mie îmi stătea mintea pe vremea aia numai la joacă. Joaca la mine a ţinut, de fapt, până ce am terminat liceul, când, în vara lui 1970, jucam cu pruncii de pe stradă prinsa şi ascunsa prin porumbiştile din împrejurimi.[…]
